„La populaţie oprim pur şi simplu atât energia electrică, cât şi gazele”: Cinismul lui Ceauşescu în iarna grea din 1987

Ne aflăm la începutul unei ierni care aduce aminte de vremuri grele pentru mulți români. Codurile de zăpadă și viscol ne fac să rememorăm momente din istorie pe care le-am vrea uitate. Cu toate acestea, iarna din 1987 a fost cu adevărat o încercare nemiloasă, când autoritățile comuniste, conduse de Nicolae Ceaușescu, au impus măsuri drastice de raționalizare a energiei, indiferente la suferințele populației. Acum, când ne înfruntăm din nou cu gerul și viscolul, este bine să ne amintim cum am reușit să trecem peste acele momente dificile, dar și cât de mult contează empatia și solidaritatea în fața adversității.

Iarna anului 1987 a fost una dintre cele mai dure perioade din timpul regimului comunist condus de Nicolae Ceauşescu. Documentele, publicate pe Facebook de istoricul Mihai Burcea, dezvăluie nivelul extrem de cinism al autorităţilor din acea vreme. Stenogramele unei şedinţe de partid, desfăşurată pe 4 februarie 1987, demonstrează modul în care conducătorii comunişti priveau măsurile de austeritate şi raţionalizare a energiei, fără pic de empatie faţă de suferinţele poporului.

În timp ce România se zbătea în plină austeritate economică, impusă de Ceauşescu pentru a achita datoria externă, populaţia suferea din cauza lipsei căldurii, a energiei electrice şi a alimentelor. Cinismul liderilor comunişti reiese clar din discuţiile din acea şedinţă, în care Nicolae Ceauşescu a explicat cu nonșalanță că la populație se va tăia pur și simplu alimentarea cu energie electrică și gaze naturale, pentru a putea susține producția industrială.

Austeritatea economică şi suferinţa populaţiei

În acea perioadă, România era în plin proces de achitare a datoriei externe, o decizie economică ce avea să coste populația enorm. Ceauşescu a decis să reducă importurile şi să aloce resursele pentru a plăti datoriile, ceea ce a dus la o penurie severă de bunuri de consum. Populația era obligată să suporte frigul, întunericul și foamea, în timp ce Ceaușescu și nomenclatura sa dictau măsuri tot mai dure pentru raționalizarea energiei. Stenogramele din arhive arată clar lipsa de compasiune a liderilor comuniști pentru oamenii simpli.

„La populaţie oprim pur şi simplu atât energia electrică, cât şi gazele” – aceste cuvinte, rostite de Nicolae Ceauşescu în cadrul şedinţei, ilustrează fără echivoc cât de departe erau conducătorii comunişti de realitatea dureroasă a oamenilor. În plină iarnă grea, românii au fost obligaţi să suporte condiţii de viaţă inumane, fiind nevoiţi să îşi reducă la minim consumul de energie electrică şi să stea în frig pentru a se încadra în limitele stricte impuse de autorităţi.

În ședința din februarie 1987, Ceaușescu a criticat dur consumul casnic de energie electrică, declarând că blocurile din Capitală sunt „pline de lumină” și că oamenii ar trebui să stea într-o singură cameră pentru a reduce consumul. Aceasta este o dovadă clară a abordării sale brutale, unde economia de energie devenea o prioritate mai mare decât bunăstarea populației.

Măsurile drastice impuse de conducerea comunistă

Pentru a atinge obiectivele de producție și pentru a face economii la nivel național, autoritățile au impus măsuri drastice. Printre acestea se număra și introducerea unor sancțiuni severe pentru depășirea cotelor de consum la gaze și energie electrică. Ceauşescu a propus majorarea cu 500% a prețului pentru cei care depășeau limitele impuse, ceea ce ar fi reprezentat o povară insuportabilă pentru majoritatea familiilor, deja afectate de austeritate.

Mai mult, ședința a stabilit că, în cazul în care un bloc depășea consumul normat, alimentarea cu gaze să fie tăiată pentru întreg imobilul. Aceasta a pus presiune pe comitetele de bloc, care erau obligate să „asigure raţionalizarea consumului”, transformând vecinii în supraveghetori reciproci, sub amenințarea că orice abatere putea aduce frigul în casele tuturor. Aceasta reflectă modul în care regimul încerca să controleze până și cele mai mici aspecte ale vieții cotidiene ale oamenilor.

Stenogramele arată și o altă fațetă a acestei perioade – obsesia pentru producția industrială și exporturi. Ceaușescu și tovarășii săi considerau că suferințele populației erau justificate de necesitatea de a atinge obiectivele economice impuse. Gheorghe Marinoiu, unul dintre oficialii prezenți la ședință, a raportat măsurile luate pentru a asigura producția de export și pentru a controla consumul de energie, asigurându-l pe „tovarășul secretar general” că vor face tot posibilul să îndeplinească sarcinile de plan.

Un sistem orb la suferințele oamenilor

Aceste discuții reflectă mentalitatea unui regim care vedea în popor o resursă ce trebuia exploatată pentru atingerea unor țeluri economice ambițioase și absurde. În loc să fie preocupată de bunăstarea oamenilor, conducerea comunistă a preferat să îi oblige să îndure frigul și foamea, toate acestea în numele unei „realizări mărețe” – plata integrală a datoriei externe.

Cinismul exprimat de Nicolae Ceaușescu în aceste stenograme este o mărturie a distanței dintre conducători și popor. În timp ce aceștia discutau măsuri draconice de economisire a energiei, oamenii de rând își duceau traiul în frig, cu luminile stinse, încercând să supraviețuiască unei ierni nemiloase și unui regim care îi considera simple unelte ale producției. Aceasta a fost realitatea unei ierni grele în România comunistă, o realitate în care orice urmă de compasiune a fost sacrificată pe altarul ideologiei și al planurilor de producție.

Acest episod din istoria recentă a României ne amintește de prețul enorm pe care l-au plătit oamenii obișnuiți pentru deciziile unui regim dictatorial, în care drepturile și nevoile individuale au fost constant ignorate. Cinismul conducătorilor comuniști, atât de evident în aceste stenograme, ar trebui să fie un avertisment pentru orice societate despre pericolele unui stat care își prioritizează ambițiile politice în detrimentul bunăstării cetățenilor săi.